Ozonoterapie

Ozonoterapia

  • este o metoda novatoare de tratament nemedicamentos care foloseste un amestec de oxigen-ozon.

 

Prin metodele sale, ozonoterapia moderna permite reducerea consumului de medicamente alopate si consecutiv a reactiilor secundare provocate de acestea.

 

Terapia se bazeaza pe principalele proprietati ale ozonului:

– antibacteriana, antifungica, antivirala;

– antiinflamatorie si imunomodulatorie;

– de reglare sistemica a homeostaziei in organism;

– optimizarea functiiilor organelor si sistemelor de organe;

 

Istoricul ozonoterapiei incepe in 1896 cand renumitul cercetator Nikola Tesla a brevetat in SUA primul generator de ozon medical „Raza violeta”. El organizeaza propria companie care se ocupa de cercetari si de perfectionarea aparaturii pentru obtinerea ozonului medicinal. La inceputul secolului XX, in SUA aproape fiecare magazin de parfumerie era dotat cu un generator de ozon, devine foarte popular uleiul de masline ozonificat „Glucozon”.

 

In aceeasi perioada, in Germania, incep primele studii referitoare la ozonoterapie. Medicul german A. Wolff in timpul Primului Razboi Mondial (1916) foloseste cu succes ozonul in chirurgia de campanie pentru tratamentul plagilor infectate.

Laquer si Solvatini, Dj. Stoker ( Londra 1933) folosesc ozonul in tratamentul unor afectiuni pulmonare astm bronsic, TBC etc. Medicul german E. A. Fisch foloseste ozonul in practica stomatologica.

In anii 40, medicul Robert Mayer utillizeaza pentru prima data ozonul in pediatrie, iar peste patruzeci de ani el va expune experienta sa in monografia „Utilizarea medicala a ozonului”.

1961 – Hans Wolff introduce tehnica autohemoterapiei cu ozon (mari si mici).

Anii 70-80 ai secolului XX – rapoarte despre folosirea ozonului in medicina estetica, ortopedie si reumatologie.

In 1987 profesorii germani Renate Viebahn si Zigfrid Rilling – Presedintele Societatii Germane de Ozonoterapie publica primul manual de ozonoterapie unde sunt prezentate protocoalele de tratament pentru aproape 100 de afectiuni.

In 1988 Freberg si Carpendale demonstreaza efectul antiviral al ozonului asupra virusului SIDA.

Studii recente demonstreaza ca administrarea ozonului creste substantial intervalul dintre puseele acute ale sclerozei multiple si poliartrita reumatoida (Simonetti 2004), scade rezistenta la radio-chimioterapie (Clavo 2004).

In prezent, ozonoterapia este larg folosita in SUA, Canada, Germania, Rusia, Ucraina, Suedia, Italia, Spania, Brazilia, Cuba, Mexic si alte tari.

 

Cum actioneaza ozonul in organism:

Ozonul are proprietati oxidative majore datorita instabilitatii sale care duce la formarea oxigenului atomic si radicali liberi ai oxigenului si care actioneaza negativ asupra celulelor vii. Concentratiile mari de ozon produc iritarea cailor respiratorii. Numai concentratiile foarte mici de ozon in oxigen medicinal care sunt de 50 de ori mai mici decat doza toxica minima (max 80 I¼g/ml) au un efect terapeutic asupra organismului. Studiile de laborator pe animale au demonstrat ca ozonul nu produce efecte mutagene si cancerigene. Un studiu al Societatii Medicale Germane referitor la posibile complicatii si reactii secundare ale ozonoterapiei aduce urmatoarea concluzie: probabilitatea unei reactii secundare este de 0,000005% la o sedinta. Ozonoterapia poate fi considerata drept un stres oxidativ controlat care are drept scop activarea proceselor metabolice si enzimatice din organism.

- Efectul antimicrobian, antifungic si antiviral se datoreza atat actiunii directe a ozonului cat si capacitatii sale de a forma cu acizii grasi nesaturati compusi foarte activi peroxizi, care actioneaza distructiv asupra microorganismelor. Daca in doze si concentratii mici ozonul are o actiune distructiva locala asupra membranei celulare, atunci in doze mai mari el blocheaza anumite sisteme enzimatice si receptori celulari care duc la moartea microorganismelor patogene. Efectul bactericid al ozonului este de doua ori mai mare decat cel al clorului, este la fel de eficient si in cazurile rezistente la antibioticoterapie, nu induce rezistenta si cel mai important lucru: nu actioneaza asupra florei saprofite (benefice organismului).

- Refacerea functiei de transport de oxigen a sangelui. Administrarea amestecului de oxigen si ozon duce la cresterea cantitatii de oxigen in sange, astfel sunt activate procesele metabolice in eritrocite prin cresterea 2,3 difosfogliceratului responsabil de eliberarea oxigenului in sange, creste plasticitatea si rezistenta membranei eritrocitare.

- Ameliorarea calitatilor reologice (fluiditatii) ale sangelui care la randul sau duce la diminuarea hipoxiei tesuturilor.

– Actiune metabolica: chiar si in cazul administrarii unor doze foarte mici de oxigen si ozon sunt activate o serie intreaga de mecanisme enzimatice, metabolismul lipidelor, proteinelor si glucidelor cu formare de ATP – principala sursa de energie a celulei. Studiile au demonstrat faptul ca si in cazul unei administrari locale a amestecului de oxigen-ozon metabolismul celular este intensificat atat la nivel local cat si la nivelul intregului organism.

– Actiune imunomodulatorie. Activitatea imunitara este conditionata de gradul de oxigenare a organismului, de aceea amestecul de ozon- oxigen poate avea un rol important pentru functia unitara. In concentratii mici ozonul are o actiune de imunostimulare, in concentratii mari – imunosupresoare. In cazul deficientei imunitare secundare ozonul stimuleaza atat mecanismele celulare (T-limfocite, monocite), cat si mecanismele umorale (sinteza de citokine si in primul rand a interferonului, factorilor de necroza tumorala).

- Actiune antiinflamatorie: ozonul duce la oxidarea prostaglandinelor-mediatorii proceselor metabolice-fapt care duce la ameliorarea proceselor metabolice si diminuare inflamatiei.

- Actiune antioxidanta si detoxifianta a ozonului se manifesta prin capacitatea lui (in doze terapeutice) sa rupa mecanismele de formare a radicalilor liberi, sa stopeze peroxidarea lipidelor si sa stimuleze sistemele antiradicali -Superoxid dismutaza (SOD). Se modifica reactia acido-bazica catre una mai alcalina, se elimina acidul lactic. Creste cantitatea de glutation si glutationperoxidaza.

Cum este administrata ozonoterapia?

Toate metodele de tratament cu ozon sunt efectuate conform unor protocoale de lucru stabilite de Societatile de ozonoterapie si sunt incluse in soft-ul de lucru al Generatorului de ozon, fapt care exclude posibilitate unor erori de dozare a ozonului.

Exista doua tipuri de metode de administrare a amestecului de oxigen-ozon.

Primul tip include metodele cu actiune generala (sistemica).

Acestea sunt:

  1. Autohemoterapia majora care consta in prelevarea in pungi speciale a unei cantitati de sange venos (50-100-150 ml) din vena cubitala si care este amestecat cu o cantitate egala de ozon de o anumita concentratie dupa care este reperfuzata pacientului. Procedura este nedureroasa, nu prezinta nici un risc pentru pacient si dureaza in totalitate apoximativ o ora. Pe toata perioada de efectuare a procedurii pacientul este asistat de medic. Autohemoterapia majora este recomandata in afectiuni cu caracter mai grav (afectiuni cardiovasculare, boli autoimune, afectiuni hepatice, in tratamentul anti aging etc).

2. Autohemoterapia minora consta in prelevarea a 10-15 ml de sange venos care este amestecat cu o cantitate egala de ozon de o anumita concentratie. Amestecul obtinut este injectat imediat intramuscular. Procedura este trecuta in protocolul de lucru pentru tratarea starilor de deficit imunitar secundar, stari gripale si alte infectii virale, afectiuni dermatologice (acnee).

3. Insuflatii rectale cu ozon. Dupa o pregatire prealabila a pacientului, se introduce o anumita cantitate de ozon pe cale rectala. Procedura are atat o actiune locala (antiinflamatorie, regenerativa, antiseptica si de refacere a florei intestinale), cat si o actiune generala asupra organismului, deorece ozonul se absoarbe foarte usor prin mucoasa intestinala. Insuflatia rectala poate fi o alternativa la autohemoterapia majora.

 

Metode cu actiune locala:

1.Infiltratii subcutanate. Cu ajutorul unei seringi se fac infiltratii subcutane locale in zonele cu probleme, puncte dureroase, paravertebral, periarticular. Se infiltreaza un amestec de oxigen- ozon in concentratii mici. Procedura se aplica in afectiuni dermatologice, reumatologie, probleme de circulatie periferica, medicina estetica (celulita).

  1. Infiltratii intramusculare in puncte triger in tratamentul unor afectiuni reumatismale.
  2. Infiltratii intraarticulare in cazul unor afectiuni reumatismale.
  3. Ozonopunctura – infiltratii cu ozon in punctele de acupunctura.
  4. Utilizare interna si externa a apei si uleiului ozonificate pentru afectiuni dermatologice, stomatologice, afectiuni ale aparatului digestiv.
  5. Utilizarea locala a amestecului de oxigen-ozon in saci hipobarici in tratamentul unor plagi infectate, ulcere varicoase, in arteriopatii ale membrelor inferioare, boli dermatologice.

 

Ozonoterapia se justifica din urmatoarele considerente:

– grad rdicat de aplicabilitate;

– lipsa efectelor adverse;

– numar limitat de contraindicatii;

– aparitia rapida a efectelor terapeutice;

– numarul crescut de reactii alergice la foarte multe medicamente;

– cresterea numarului de contraindicatii si reactii secundare la un numar mare de medicamente;

– un numar mare de afectiuni conexe care duc la administrarea unui numar mare de medicamente cu efecte contrare.

– tratamente de lunga durata („pentru toata viata”) deseori ineficiente care trateaza simptomele si efectele bolii si nu cauza.

– preturi mari la medicamente si lipsa lor in farmacii;

– lipsa unor masuri eficiente de preventie a unor boli;

 

Datorita efectelor terapeutice multiple, ozonoterapia are o gama foarte larga de domenii de aplicare.

 

Afectiuni reumatologice:

  • artroze (coxartroze, gonartroze, spondiloartroze, artroze ale articulatiilor mici), discopatii, hernia de disc vertebral, afectiuni inflamatorii ale articulatiilor, tendinite, bursite, fibromialgii, contracturi musculare.

 

Eficienta terapeutica ridicata in cazul acestor afectiuni se datoreza actiunii antiinflamatorii, antialgice, miorelaxante, condroprotectoare si de refacere a functiei articulare, actiunii reparatorie asupra terminatiilor nervoase periferice. Trebuie mentionat faptul ca ozonoterapia poate fi aplicata cu succes in tratamentul oricarui sindrom dureros.

 

Afectiuni cardiovasculare:

-aici ozonoterapia are in primul rand un rol preventiv in prevenirea unor afectiuni cardiovasculare cu o incidenta ridicata la populatie (ateroscleroza, cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, arterite, afectiuni ale venelor). Amestecul de ozon-oxigen are capacitatea de a ameliora circulatia periferica capilara, are efect vasodilatator, restabileste functia de transport a oxigenului care ii revine sangelui, reduce inflamatia de pe endoteliul vaselor sanguine, scade colesterolul si glicemia, creste viscozitatea sanguina, reduce valorile presiunii arteriale.

 

Datorita actiunii sale de ameliorare a metabolismului si de protejare a vaselor sanguine ozonoterapia este eficienta si recomandata in tratamentul complicatiilor diabetului zaharat, pentru prevenirea si stoparea fenomenelor de imbatanire a organismului, pentru cresterea perfomantelor fizice si intelectuale.

 

Prezentam o scurta lista de personalitati care folosesc ozonoterapia pentru a se mentine intr-o forma cat mai buna: actrita Sharon Stone, pilotul de formula I Rubens Barrichelo, Regina mama Elisabeta II, fotbalistul Zinedine Zidane si cei de la Rolling Stones.

 

Afectiuni dermatologice si medicina estetica:

  • dermatite, micoze, herpes, psoriazis, acnee, cicatrici, cheloide, plagi chirurgicale, vergeturi, riduri, celulita, tratament anti-aging.

 

Preventia si tratamentul unor afectiuni neurodegenerative este un capitol important al ozonoterapiei: Boala Alzheimer, Boala Parkinson, scleroza multipla, scleroza amitrofica, recuperarea post AVC dar si recuperarea dupa orice trumatism al SNC.

 

Afectiuni gastro-intestinale si hepato-biliare: amestecul de oxigen-ozon are o actiune benefica asupra metabolismului hepatic, creste nivelul de oxigenare a hepatocitelor si vitalitatea lor, creste nivelul catalazei, sunt activate sistemele microsomale, creste capacitatea de detoxifiere a ficatului. Ozonul restabileste flora intestinala, regenereaza mucoasa. Influenteaza negativ dezvoltarea Helicobacterului pilori.

 

Contraindicatiile ozonoterapiei:

- Hipertiroidismul;

- Deficitul de G-6-PD (Glucoza-6-fosftdehidrogenaza)

- Hipertensiune arteriala 160 mm Hg.

- Accidentul vascular hemoragic

- Stari posthemoragice

- Trombocitopenii

 

In concluzie:

Ozonoterapia nu este un „panaceu”, nu este o solutie „miraculoasa” care poate vindeca orice si oricand dar trebuie retinut ca:

– este o metoda eficienta de preventie a unor boli si a complicatiilor provocate de anumite boli;

– este o metoda eficienta de diminuare a puseelor acute, de prevenire a imbatranirii precoce;

– imbunatateste substantial calitatea vietii si creste speranta de viata la bolnavii cronici;

– reduce consumul de medicamente si reactiile secundare provocate de acestea;

– poate salva de unele interventii chirurgicale;

– este un agent cosmetic excelent care actioneaza atat din exterior cat si din interior;

– este o sansa in plus…